Autor

Cara Angela, doctor în pedagogie, conferenţiar universitar.

Despre studiu

Scopul studiului rezidă în analiza evoluţiei paradigmei educaţionale din Republica Moldova de la excluziune la incluziune prin prisma elementelor cheie care asigură succesul unei incluziuni educaţionale: cadrul legal, schimbări la nivel de atitudini, servicii de suport şi mecanisme financiare de susţinere a educaţiei incluzive, Curriculum şi materiale didactice, resurse umane, parteneriate eficiente şi elaborarea de concluzii generale privind consolidarea politicilor educaţionale, a serviciilor de suport, precum şi de creştere a gradului de implicare a părinţilor şi comunităţii în educaţie.

Studiul a fost elaborat în cadrul Proiectului “Consolidarea politicilor educaționale şi creşterea nivelului de susţinere a acestora de către beneficiarii direcţi şi indirecţi ai sistemului educaţional”, finanţat de Fundaţiile pentru o Societate Deschisă prin intermediul Fundaţiei Soros-Moldova şi desfăşurat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei

Opiniile din acest Studiu sunt ale autoarei şi nu reflectă în mod neapărat poziţiile Institutului de Politici Publice, Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă, Fundaţiei Soros-Moldova şi Ministerului Educaţiei

Situaţia actuală în domeniul educaţiei incluzive

• Republica Moldova a moştenit de la modelul sovietic un sistem segregaţionist de educaţie cu şcoli de masă, şcoli auxiliare şi şcoli speciale, fără existenţa unor mecanisme de evaluare adecvate. Organizarea sistemului educaţional din Republica Moldova era axat pe modelul medical de tratare a dizabilităţii, potrivit căruia copilul care nu putea face cerinţelor şcolii generale era considerat problemă. Diferenţele între copiii erau considerate „handicap”. Statul considera că prin această metodă segregaţionistă valorizează cetăţenii săi. De altfel, cetăţeanul era obiect şi nu participant activ la politica socială, indiferent de domeniul reglementat.
• Ratificarea de către Republica Moldova a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, (1993) a condus la recunoaşterea valorii acordate copilului, nevoii acestuia de ocrotire, educare şi sprijin, a deschis calea unor schimbări importante.
• Implementarea educaţiei incluzive în Republica Moldova este interdependentă de reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului, deoarece majoritatea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale erau plasaţi în instituţii rezidenţiale.
• Activităţile realizate de autorităţi, cu suportul UNICEF şi ONG cu experienţă în domeniu: CCF Moldova, Keystone Human Services International Moldova Association, AO Lumos, AO Parteneriate Pentru Fiecare Copil, ONG Speranţa şi ONG Femeia şi Copilul, Protecţie şi Sprijin în perioada 2007-2012 în domeniul dezinstituţionalizării au contribuit la reducerea numărului copiilor separaţi de familie cu circa 62%, precum şi la crearea şi dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii şi a educaţiei incluzive a copiilor cu CES.
• Ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2010) de Republica Moldova a impulsionat schimbări ulterioare în sistemul educaţional şi anume în promovarea educaţiei incluzive. Ratificarea acestui document presupunea reformarea politicii statului în domeniul dizabilităţii. Ca urmare, au fost aprobate „Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi” (2010-2013) şi „Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020” aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 523 din 11.07.2011.
• Cadrul legal din Republica Moldova corespunde standardelor internaţionale; conceptul privind dezvoltarea educaţiei incluzive aprobat şi reflectat în documentele de politici serveşte un cadru general de includere a tuturor copiilor cu risc mare de excludere; se bazează pe principiul educaţiei pentru toţi, având scopul de a valorifica potenţialul de învăţare a fiecărui copil.
• Se atestă voinţă politică raliată cu practicile incluzive, angajamentul activ al reprezentanţilor diferitor agenţii internaţionale, precum şi a agenţiilor non-guvernamentale în implementarea educaţiei incluzive.
• În scopul implementării educaţiei incluzive au fost create servicii de suport la nivel naţional Centrul Republican de Asistenţă Psihopedagogică (CRAP), la nivel raional Serviciul de Asistenţă Psihopedagogică (SAP), la nivel instituţional (Centre de Resurse, comisii interdisciplinare) care au ca scop incluziunea copiilor cu CES în şcolile generale. Serviciile de suport create se bucură de o popularitate în faţa beneficiarilor.
• Cadrul didactic de sprijin este o poziţie nouă care a fost introdusă în Clasificatorul Ocupaţiilor din Republica Moldova.
• Ca urmare a politicilor de incluziune implementate în sistemul educaţional din Republica Moldova în perioada 2013-2014, 3500 elevi cu CES studiau în 400 instituţii generale de învăţământ; 2920 copiii au fost instruiţi în baza PEI. În perioada 2013-2014 77 elevi cu CES din 14 unităţi teritorial-administrative au absolvit instituţiile generale de învăţământ.
• Se atestă o îmbunătăţire a atitudinilor membrilor societăţii faţă de copiii cu CES. Atitudinea colegilor faţă de copiii cu CES depinde de tipul de dizabilitate al acestora, ei având o atitudine mai înţelegătoare şi protectivă faţă de copiii cu probleme fizice.
• Incluziunea copiilor cu CES în şcolile generale a fost posibilă datorită eforturilor comune ale tuturor partenerilor de la nivel central, local, unitatea şcolară, precum şi activităţii ONG-urilor: CCF Moldova, Keystone Human Services International Moldova Association, AO Lumos, AO Parteneriate Pentru Fiecare Copil, ONG Speranţa şi ONG Femeia şi Copilul, Protecţie şi Sprijin, dar şi a activităţilor de pregătire a acestui proces, reflectat în promovarea conceptului şcolii prietenoase copilului; pedagogiei centrate pe copil, implementate cu suportul UNICEF; formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice; elaborarea suporturilor metodologice pentru implementarea PEI şi a instrucţiunilor privind evaluarea şi certificarea copiilor cu CES; aprobarea Programului de dezvoltarea a educaţiei incluzive, şi a Codului Educaţiei, care conţin stipulări referitoare la implementarea educaţiei incluzive.
• Analiza implementării educaţiei incluzive a evidenţiat eficacitatea instruirilor organizate de ONG-uri în domeniu şi impactul acestora asupra atitudinilor generale a tuturor actorilor de la toate nivelele în implementarea educaţiei incluzive.

Problemele cu care se confruntă educaţia incluzivă din Republica Moldova

• Imperfecţiunea mecanismelor de finanţare a educaţiei incluzive, în special, în contextul alocării mijloacelor financiare în bază de normative per elev.
• Restanţe semnificative în nivelul de dezvoltarea a competenţelor cadrelor care nu au beneficiat de instruire în domeniul educaţiei incluzive, comparativ cu cele ale cadrelor didactice care au urmat cursuri de instruire; cu cât perioada de instruire a fost mai mare, cu atât atitudinea faţă de incluziune a fost mai pozitivă. • Copiii cu deficienţele auditive şi de vedere sunt categoriile de cerinţe pentru care profesorii au cele mai reduse competenţe profesionale.
• Stereotipuri ale societăţii /comunităţii şi atitudine reticentă faţă de diversitatea umană. Atitudinea colegilor faţă de copiii cu CES este mai puţin înţelegătoare şi protectivă în cazul copiilor cu deficienţe de intelect. De asemenea se atestă o anumită reticenţă şi faţă de incluziunea copiilor cu deficienţe de văz şi auz.
• În pofida argumentelor în favoarea copiilor cu CES, o parte din cadrele didactice şi manageriale consideră eronat că educaţia incluzivă are şi anumite limite: se acordă o atenţie redusă celorlalţi elevi, volum foarte mare de lucru,
• Se atestă o insuficienţa acută de materiale didactic şi de rechizite pentru desfăşurarea educaţiei incluzive.
• Infrastructură insuficient dezvoltată şi dotarea inadecvată a instituţiilor generale pentru asigurarea educaţiei incluzive. Nu se planifică şi nu se prea efectuează lucrări de accesibilizare a claselor şi de adaptare a mijloacelor şi metodelor didactice.

Recomandări

• Educaţia incluzivă trebuie să fie un proces continuu şi bine pregătit. Includerea în procesul de pregătire a tuturor şcolilor din unităţile teritorial-administrative pentru implementarea educaţiei incluzive, indiferent de faptul dacă vor avea sau nu copii dezinstituţionalizaţi.
• Promovarea în continuare în documentele curriculare a principiilor scolii prietenoase copilului: realizarea drepturilor copilului, participare democratica, securitate personala, suportul diversităţii prin crearea cooperării şi acceptării, incluziunea activă a fiecărui copil, îmbunătăţirea climatului de învăţare lichidând obstacolele în învăţare pentru fiecare copil.
• Dezvoltarea şi utilizarea mai multor metode de lucru, care acoperă toţi copiii, nu doar pe cei cu CES, şi pun accentul pe aspectul social al procesului de incluziune şcolară.
• Crearea parteneriatelor dintre cadrele didactice şi cadrele didactice de sprijin, între cadrele didactice şi copii, între copii, părinţi şi şcoala a stat la baza creării culturii şi practicilor pozitive în educaţia incluzivă.
• Corelarea educaţiei incluzive cu serviciile din comunitate, formându-se astfel un sistem unitar, implicarea autorităţilor publice locale în calitate de lideri în acest proces.
• Promovarea în continuare a unor programe şi acţiuni specifice ce creează şi dezvoltă legături multifuncţionale între toţi actorii comunitari; parteneriate cu familii, părinţi, ONG-uri, precum şi parteneriate cu organizaţii internaţionale, un rol esenţial în acest context revine mecanismelor inter-ministeriale care ar putea asigura în centrul tuturor investiţiilor copilul.