Pentru sistemul educaţional din Republica Moldova problema accesibilităţii în învăţământul superior nu este una recentă. Dar, spre deosebire de trecut, în prezent accesibilitatea cuprinde o serie de factori specifici diverselor sfere sociale. Trecerea învăţământului universitar de la o accesibilitate limitată, condiţionată de posibilităţile şi necesităţile statului (specifică perioadei sovietice), la o accesibilitate masificată, imprimă o situaţie de concordanţă cu sfera economică, sfera socială şi sfera culturală. Fundalul unei asemenea concordanţe trebuie să se manifeste printr-o stare vizionară şi care să genereze perspective viabile de dezvoltare socială sustenabilă, bazată pe o economie a cunoaşterii. Iar în acest proces trebuie avut în vedere şi factorul echităţii sociale, fie că este vorba de dimensiunea sa structurală, fie că este vorba de dimensiunea capabilistă. La prima vedere „reţeta” este foarte simplă. Însă, în realitate aceasta este foarte greu de aplicat. Studiul de faţă prezintă faţetele echităţii sociale evidenţiate în câmpul universitar din Republica Moldova. Studiul, aici