Accesul, relevanța şi calitatea educaţiei în instituţiile de educaţie timpurie
Autor
Aglaida Bolboceanu, doctor habilitat în psihologie, profesor universitar.
Despre studiu
Scopul studiului constă în evaluarea accesului, relevanţei şi calităţii educaţiei în instituțiile de educație timpurie din Republica Moldova. Finalitatea studiului o constituie concluziile referitor la realizările şi problemele de soluţionat în domeniul educaţiei timpurii.
Studiul a fost elaborat în cadrul Proiectului “Consolidarea politicilor educaționale şi creşterea nivelului de susţinere a acestora de către beneficiarii direcţi şi indirecţi ai sistemului educaţional”, finanţat de Fundaţiile pentru o Societate Deschisă prin intermediul Fundaţiei Soros-Moldova şi desfăşurat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei
Opiniile din acest Studiu sunt ale autoarei şi nu reflectă în mod neapărat poziţiile Institutului de Politici Publice, Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă, Fundaţiei Soros-Moldova şi Ministerului Educaţiei
Situaţia actuală în domeniul educaţiei timpurii
- Sunt elaborate şi puse în aplicare documente de politici de dezvoltare a educaţiei timpurii, care se caracterizează prin consistenţă, activităţi concrete, indicatori măsurabili de monitorizare a progresului.
- Guvernarea, în colaborare cu partenerii internaţionali de dezvoltare şi organizaţiile societăţii civile implementează mai multe proiecte ce au drept scop extinderea accesului şi sporirea calităţii educaţiei timpurii.
- În domeniul educaţiei timpurii se atestă progrese remarcabile: au crescut ratele de cuprindere în învăţământul preşcolar, au fost redeschise mai multe instituţii de educaţie timpurie, în special în mediul rural, au fost renovate edificiile grădiniţelor de copii, au fost elaborate şi editate materiale didactice pentru copii, părinţi şi cadrele didactice din instituţiile de educaţie timpurie.
- Ţinta de 82,1% – rata brută de cuprindere în învăţământul preşcolar a copiilor de vârsta 3-6 ani, stabilită pentru anul 2015 în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova, a fost atinsă încă în anul 2012.
- Au fost demarate acţiunile de extindere a educaţiei incluzive, în multe instituţii au fost create centre de resurse pentru copiii cu necesităţi educaţionale speciale.
- Au fost întreprinse acţiuni energice în scopul îmbunătăţirii calităţii formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice şi manageriale din instituţiile de educaţie timpurie.
Problemele cu care se confruntă educaţia timpurie din Republica Moldova
- Evoluţia ratei de cuprindere a copiilor de 6-7 ani în învăţământ indiferent de nivelul în care studiază este una sinuoasă, atingerea în anul 2015 ţintei de 98,0%, stabilită în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova, fiind puţin probabilă.
- În circa 157 de localităţi ale ţării nu există instituţii preşcolare, ponderea acestora fiind de 9% din numărul total de localităţi. Autorităţile motivând lipsa instituţiilor preşcolare prin numărul relativ mic de copii de vârsta educaţiei timpurii.
- Persistă discrepanţele în accesul la educaţia timpurie după mediul de reşedinţă, rural-urban. Mai mult ca atât, diferenţele urban-rural dintre ratele de înrolare în învăţământul preşcolar au crescut cu 4 puncte procentuale, de la 25,4% în anul 2007, până la 29,4% în anul 2012. Reducerea până în anul 2015 a acestor diferenţe cu cel puţin 5,0%, aşa cum se stipulează în documentele de politici educaţionale, este puţin probabilă.
- Lipsa de locuri în instituţiile preşcolare din municipiul Chişinău.
- Degradarea clădirilor, bazelor materiale, didactice și metodice a grădiniţelor închise şi a celor care activează în regim sezonier.
- Condiţii nesatisfăcătoare în multe din instituţiile preşcolare care funcţionează: lipsa sau insuficienţa materialelor ilustrativ-didactice, jucăriilor, mobilei adecvate.
- Lipsa cadrelor didactice şi auxiliare cu o pregătire profesională în domeniu.
- Inadvertenţe în implementarea standardelor de dezvoltare a copiilor de la naştere până la 7 ani, a standardelor profesionale pentru cadrele didactice din educaţia timpurie, a curriculumului şi ghidurilor, fapt ce afectează calitatea educaţiei timpurii.
- Limitările bugetare şi gestionarea ineficientă la nivel local a resurselor alocate învăţământului preşcolar.
- Impedimente de ordin normativ-juridic în dezvoltarea parteneriatelor public-private în prestarea de servicii educaţionale destinate copiilor de vârsta preşcolară.
Recomandări
- Intensificarea eforturilor administraţiei publice locale in implementarea politicilor educaţionale, valorificarea autonomiei instituţiilor de învăţământ și a parteneriatului cu părinții, a parteneriatelor educaționale.
- Perfecționarea procesului de monitorizare a implementării reformelor, pentru a avea la îndemână informaţii relevante şi obiective.
- Diversificarea și dezvoltarea serviciilor educaționale în localitățile rurale, astfel ca ele să răspundă necesităților consumatorului.
- Cadrele didactice sunt datoare să cunoască problemele de politici educaţionale, importanţa problemei accesului la educaţie, problema calităţii și relevanței educaţiei, etc., ceea ce este important nu doar pentru informare, dar pentru motivare, pentru proiectarea și realizarea propriei activități.
- Îmbunătăţirea procesului de pregătire a cadrelor didactice, accentul pe motivarea tinerilor talentaţi pentru cariera pedagogică prin asigurarea salariilor, a condiţiilor de muncă decente, a oportunităţilor de creştere personală şi profesională.
- Sunt necesare acțiuni de publicitare și explicative pentru ca părinții, comunitatea, administrație locală să cunoască mai mult despre intențiile Guvernului relatate la educație, școală, despre importanța pentru cetățeni a accesului, relevanței și calității educației.
- Revizuirea capitală a formării psihologice iniţiale şi continue a cadrelor didactice, includerea atitudinilor profesionale față de părinți și copii, a competenţelor de relaţionare cu consumatorii de servicii educaționale ca obiective de formare profesională.
- Eforturi energice ale administraţiei locale și societății civice întru eliminarea manifestărilor de corupţie, violenţă, atitudine discriminatorie față de copii, care se înregistrează încă în instituțiile educaționale.
Elaborarea documentelor legislative și normative și instaurarea parteneriatului real, lucrativ, cu părinţii și cu societatea civilă, valorificarea posibilităţilor asociaţiilor părinteşti nu doar la îmbunătăţirea condiţiilor de studiu ale copiilor, dar și în procesul de luare a deciziilor ce vizează politicile educaționale, procesul instructiv-educativ, strategia de dezvoltare a unității școlare etc.