Începând cu primii ani de independenţă, problemele legate de curriculumul şcolar au fost mereu în centrul discuţiilor legate de reforma învăţământului moldovenesc. În ansamblu, reforma curriculară din învăţământul general a fost influenţată de mai mulţi factori, unii declaraţi şi pe bună dreptate puşi frecvent în evidenţă – necesitatea dezideologizării şi umanizării învăţământului moştenit de la sovietici, fundamentarea lui pe valorile naţionale –, alţii mai puţin declaraţi şi nu prea scoşi în evidenţă – reducerea importanţei ştiinţelor reale în condiţiile dezindustrializării; „tradiţia” naţională de a mima schimbările de esenţă prin promovarea ostentativă a unor metode de învăţare „absolut noi”, fără ca ele să fie adaptare la condiţiile ţării noastre; tendinţele negândite de a orienta învăţarea doar spre soluţionarea unor probleme cu caracter aplicativ, de moment, în detrimentul unei pregătiri fundamentale, formative şi dezvoltative, cu impact de perspectivă.

Prevalarea nejustificată a abordărilor bazate pe conjunctura socială, în detrimentul unei planificări strategice, fundamentate pe prognoze socioeconomice de lungă durată, este confirmată şi prin faptul că, practic, până în prezent, noi nu am avut nici o promoţie de absolvenţi ai învăţământului general, care, pe parcursul întregii lor aflări în şcoală, să fi învăţat în baza unui curriculum stabil. Mai mult ca atât, nu există monitorizări şi evaluări de impact ale etapelor de reformare curriculară, iar fiecare etapă de reformare, în spiritul celor mai faimoase „tradiţii” sovietice, a fost lansată până la definitivarea şi analiza rezultatelor etapei precedente. Nu în zădar, rezultatele mai multor studii sociologice, reprezentative la nivel naţional, indică faptul că majoritatea respondenţilor din rândul cadrelor didactice şi al părinţilor consideră că schimbările din învăţământ sunt prea frecvente, iar activităţile „de modernizare” a învăţării, foarte des, înlocuiesc învăţarea propriu-zisă.

În acest context, iniţiativa Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării de a evalua rezultatele reformelor întreprinse în învăţământul general, în special ale reformelor din domeniul dezvoltării curriculare, este binevenită. O astfel de evaluare va permite identificarea constrângerilor cu care se confruntă învăţământul moldovenesc şi va deschide noi perspective în racordarea acestuia la necesităţile beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai educaţiei – elevilor, părinţilor, comunităţilor. Instrumentarul de evaluare, elaborat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, este unul pertinent, relevant şi corespunde în deplină măsură celor mai exigente cerinţe ale pedagogiei moderne.

Anticipând într-o anumită măsură evaluările academice în derulare, care au drept scop analiza reformei curriculare din perspective pedagogice, autorul acestui material, în strânsă colaborare cu specialiştii din Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, a participat la organizarea şi desfăşurarea mai multor dezbateri publice ale proiectului noului Cadru de referinţă al curriculumului naţional, proiect, care, ulterior, a fost aprobat de către minister. În cadrul acestor dezbateri, un accent deosebit a fost pus pe identificarea opiniei elevilor şi părinţilor referitoare la proiectul noului curriculum, pe analiza minuţioasă şi includerea propunerilor formulate de elevi şi de părinţi în documentul în cauză.

Principalele concluzii şi recomandări propuse de elevii şi părinţii ce au participat la dezbaterile publice sunt:

1. Extinderea împuternicirilor şi responsabilităţilor ce le revin elevilor şi părinților în guvernarea educaţiei, implicarea lor cât mai largă în luarea deciziilor referitoare la conţinuturile şi finalităţile învăţării.
2. Implementării unei noi structuri a învăţământului liceal, ce ar oferi elevilor mai multe posibilităţi de configurare a propriilor trasee educaţionale, ar conţine mai multe discipline şcolare la libera alegere, ar crea premise pentru sporirea atractivităţii studiilor liceale.
3. Garantarea accesului universal la studii liceale de calitate, astfel ca fiecare adolescent, indiferent de locul lui de naştere sau de domiciliu, de statutul socioeconomic al familiei, să-şi poată găsi o instituţie de învăţământ ce i-ar oferi condiţii să-şi realizeze vocaţia.
4. Simplificarea programelor şcolare, reducerea volumului sarcinilor individuale propuse elevilor pentru lucrul de acasă, îmbunătăţirii calităţii manualelor.
5. Diversificarea activităţilor extracurriculare, ghidarea în carieră, formarea şi dezvoltarea competenţelor digitale.
6. Descongestionarea curriculei, simplificarea testelor administrate în cadrul examenelor de bacalaureat, crearea condiţiilor pentru însuşirea temeinică a disciplinelor fundamentale, atât a celor umaniste, cât şi a celor reale.
7. Mărirea numărului de ore alocate studierii limbii române în şcolile alolingve, modernizării metodelor de predare a limbilor străine, creşterea rolului educaţiei interculturale.
8. Creşterii rolului de socializare a instituțiilor de învăţământ, extinderea activităţilor sportive şi de voluntariat.

Indiscutabil, deşi foarte mulţi părinţi nu au o pregătire pedagogică de specialitate, opiniile lor sunt foarte importante, întrucât ele reflectă cererea de educaţie, cerere pe care un învăţământ modern trebuie să o satisfacă în deplină măsură. Faptul că noul Cadru de referinţă al curriculumului naţional include în mare parte propunerile de mai sus este un rezultat al implicării directe a părinţilor şi elevilor în guvernarea educaţiei. Anume pe principiul implicării şi participării tuturor beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai educaţiei – elevilor, părinţilor şi comunităţilor – ar trebui să se bazeze învăţământul nostru.

Materialul a fost elaborat în cadrul Proiectului “Consolidarea colectivităţilor şcolare: creşterea rolului părinţilor şi comunităților în guvernarea educaţiei”, implementat de Institutul de Politici Publice cu suportul financiar al Programului de Sprijinire a Educaţiei al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă în cadrul Departamentului Buna Guvernare al Fundaţiei Soros-Moldova şi desfăşurat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării.