Studiul ”ETICA ŞI INTEGRITATEA ACADEMICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GENERAL. Plățile informale în școli” este realizat în cadrul Proiectului „Valorificarea oportunităților de implicare efectivă a părinților, comunităților și societății civile în guvernanța educației (2019-2020)”, implementat de Institutul de Politici Publice în cadrul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova, cu susținerea financiară a Programului de Sprijinire a Educației al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă.

În pofida eforturilor depuse de autorități și de organizațiile neguvernamentale, societatea moldovenească rămâne a fi vulnerabilă la pericolul corupției, acest flagel continuând să afecteze și sistemul de învățământ. Însă, după cum s-a constatat și în studiile anterioare ale Institutului de Politici Publice, în cazul învățământului afirmarea valorilor unei societăți democratice este supusă nu doar pericolelor unei corupții „clasice”, cum ar fi fraudarea licitațiilor de bunuri și servicii, favorizarea anumitor companii, recrutarea și promovarea angajaților pe bază de nepotism și cumetrism, ci și pericolelor corupției „academice”. Corupția „academică” constă în favorizarea contra plată a anumitor copii, cumpărarea notelor, fraudarea examenelor, inflația de diplome, acordarea de titluri academice nemeritate etc.

Indiscutabil, pentru afirmarea meritocrației, eticii și integrității academice este nevoie de continuarea schimbărilor la nivel de sistem – perfecționarea cadrului normativ-juridic, crearea mecanismelor de depistare și de prevenire a cazurilor de corupție academică –, precum și de schimbări de mentalitate și de comportament. După cum o demonstrează lecțiile învățate în ultimii ani, anume schimbările de mentalități și de comportamente reprezintă factorii decisivi ce contribuie într-un mod efectiv la respectarea de către cadrele didactice și de către părinți atât a cadrului normativ-juridic din sectorul educației, cât și a normelor de etică și integritate academică.

În ultimii ani, autoritățile au depus anumite eforturi în implementarea prevederilor Codului educației și ale Codului de etică al cadrelor didactice referitoare la integritatea academică și la comportamentul etic, cerute atât de la cadrele didactice și manageriale, cât și de la părinți. Aceste documente de bază și numeroasele acte normativ-juridice elaborate în scopul implementării lor înaintează cerințe concrete față de cadrele didactice și manageriale privind respectarea drepturilor copiilor și părinților; asigurarea incluziunii, echității și accesului universal la studii; promovarea meritocrației.

Concluzii:

• Părinții acoperă o parte semnificativă din cheltuielile destinate educației. În raport cu normativul valoric pentru un „elev ponderat”, adică în raport cu volumul mijloacelor financiare alocate de stat, cheltuielile făcute de părinți în instituțiile de învățământ general constituie circa 88%. Aceste cheltuieli includ atât plățile formale (îmbrăcăminte, uniformă, costum sportiv, manuale, rechizite școlare etc.), cât și plățile informale (diverse „fonduri”, cadouri pentru cadrele didactice, note mai bune, reparații, fundații, asociații, comitete din cadrul școlilor etc.).
• În pofida eforturilor depuse de autorități și de organizațiile societății civile active în domeniul educației și al combaterii corupției, fenomenul de plăți informale în învățământ persistă. Circa o pătrime dintre respondenți declară că la fiecare leu plătit de ei în mod regulamentar (formal) revine câte un leu, plătit de ei în mod informal.
• Intrarea în vigoare a Codului de etică al cadrului didactic a dus la o reducere semnificativă a implicării angajaților școlii în procesul de colectare a plăților informale, aceste activități reprobabile fiind preluate de cele mai diverse „fonduri”: ale asociațiilor părintești, ale școlilor și ale claselor. Doar o cincime dintre respondenți au raportat că în școala în care învață copiii lor nu există astfel de „fonduri”.
• În opinia părinților, comparativ cu anii precedenți, așteptările angajaților școlii privind plățile pentru note mai bune și pentru examene se manifestă cu mult mai rar. În schimb, cresc plățile pentru lecțiile individuale sau în grup organizate atât în școală, cât și în afara ei.
• Ponderea părinților care declară că plățile din școli reprezintă pentru familiile lor o povară financiară este de circa 35%. Totodată, circa 37% dintre respondenți afirmă că aceste plăți reprezintă o sumă acceptabilă pentru ei. Datele sondajului arată o creștere a poverii plăților suplimentare în cazul respondenților care locuiesc la sat și al celora cu venituri mici.
• În rândul părinților persistă temerile referitoare la faptul că refuzul de a plăti va avea consecințe negative pentru propriii copii. Astfel de temeri au fost raportate de circa 15% dintre respondenți. O parte semnificativă dintre respondenți, circa 8%, au opinat că elevii ai căror părinți plătesc au note mai mari.
• Fiecare al patrulea respondent declară că efectuează plăți informale din proprie inițiativă. Este semnificativă, de circa 20%, ponderea respondenților care sunt de acord să plătească în continuare sumele curente, destinate îmbunătățirii condițiilor din școli și a calității studiilor. Circa 9% 66 dintre respondenți sunt de acord să plătească chiar și mai mult decât plătesc în prezent. Probabil, aceste opinii ar trebui să fie luate în considerare de către autorități prin elaborarea și implementarea unui cadru normativ-juridic ce le ar oferi părinților bine intenționați posibilități să susțină în mod legal școala în care învață propriii lor copii.
• Aproape jumătate dintre respondenți consideră că plățile suplimentare făcute de părinți reprezintă o sursă semnificativă de venit pentru școală, ele contribuind, într-o anumită măsură, la îmbunătățirea calității studiilor. Această percepere favorizează persistența atitudinilor tolerante față de plățile informale colectate în cadrul instituțiilor de învățământ.
• Deși s-a extins, procesul de asociere a părinților încă nu a dus la crearea unor organizații puternice care ar activa în strictă conformitate cu cadrul normativ-juridic în vigoare. Doar jumătate dintre respondenți declară că în școala în care învață copiii lor există asociații părintești și doar o treime dintre ei declară că astfel de asociații sunt înregistrate în modul stabilit. Evident, asociațiile neînregistrate împreună cu diversele „fonduri” reprezintă, de fapt, tentative de a oferi plăților informale un statut „legal”.
• Pornind de la acceptarea de către o parte semnificativă din părinți a plăților informale, diminuarea semnificativă a acestui fenomen ar trebui făcută nu doar prin metode administrativ-organizatorice (revitalizarea inspecțiilor școlare, evaluări obiective, examene de admitere în universități etc.), dar și prin metode de consolidare a organizațiilor legal constituite ale părinților, axarea activităților acestora nu pe colectarea de plăți, ci pe afirmarea eticii și integrității academice.