Studiul sociologic ”CALITATEA EDUCAȚIEI ÎN CONDIȚIILE DE CRIZĂ SANITARĂ” este efectuat în cadrul Proiectului „Valorificarea oportunităților de implicare efectivă a părinților, comunităților și societății civile în guvernanța educației (2019-2021)”, implementat de Institutul de Politici Publice în cadrul Departamentului Buna Guvernare al Fundației Soros Moldova, cu susținerea financiară a Programului de Sprijinire a Educației al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă.

Concluzii generale:

• Părinții elevilor din școlile primare, gimnazii și licee au așteptări mari de la sistemul educațional. Fiecare al doilea părinte speră că fiul/fiica lui va avea studii superioare. Totodată, unul din patru părinți încă nu s-a gândit la nivelul maxim de studii pe care și l-ar dori pentru propriul copil/copii.
• În general, părerile părinților despre învățământul general din Republica Moldova sunt destul de bune (67%) și foarte bune (cca 10%). Circa 79% dintre părinți se declară mulțumiți și foarte mulțumiți de calitatea studiilor pe care le fac copiii lor. Cota celor nemulțumiți (4,6%) și a celor foarte nemulțumiți (1,3%) este la limita erorii statistice a sondajului.
• În pofida nivelului înalt de satisfacție, manifestat de respondenți în cazul abordărilor generale ale „calității educației”, atunci când calitatea propriu-zisă este concretizată prin criterii ce pot fi mai ușor raportate la viața cotidiană, opiniile părinților devin cu totul altele, mult mai critice.
• Opinând despre relevanța educației, circa 42% dintre părinți consideră că diplomele de astăzi nu mai au nici o valoare; 52% – că elevii de astăzi sunt mai slab pregătiți decât cei din trecut; 49% dintre părinți doresc ca fiul/fiica lor să studieze în străinătate.
• Unul din trei părinți consideră că învățământul privat este mai bun decât cel de stat, iar unul din doi părinți ar dori ca copilul/copiii lui să studieze într-o altă școală, mai bună decât cea în care studiază în prezent.
• Faptul că circa 80% dintre părinți consideră că, pentru a lua note bune, un copil are nevoie de meditații (lecții suplimentare, particulare) denotă ineficiența proceselor de predare-învățare-evaluare din instituțiile publice de învățământ.
• La fel de critice sunt și opiniile părinților față de calitatea curriculumului școlar: orarul elevilor este prea încărcat (41%); elevii primesc prea multe teme pe acasă (42%); învățământul pune accent prea mult pe informații și mai puțin pe competențe (63%); sunt lucruri pe care copiii nu le învață la școală, dar ar trebui (68%); copiii învață la școală lucruri cu care eu nu sunt de acord (34%).
• În ansamblu, părinții sunt mulțumiți (15%) și foarte mulțumiți (60%) de cadrele didactice care activează în școli și au o părere foarte bună (7%) și foarte bună (68%) despre acțiunile întreprinse de ele pentru a menține calitatea educației în condițiile de criză sanitară.
• Deși, în ansamblu, indicatorii care caracterizează penetrarea Internetului și disponibilitatea echipamentelor digitale la domiciliu au valori relativ mari (dispun de Internet 94% dintre respondenți; de calculator personal de birou sau portabil – cca 50%, de telefon inteligent – 85%), în cazul familiilor cu un nivel socioeconomic scăzut se atestă un nivel alarmant de excluziune digitala, de până la 30%. Mai mult ca atât, învățarea în baza utilizării telefoanelor inteligente este neeficientă și chiar dăunătoare pentru sănătatea elevilor, în multe țări utilizarea lor în scopuri educaționale fiind interzisă.
• În pofida multiplelor dificultăți cu care s-au confruntat, majoritatea părinților au păreri bune și foarte bune despre acțiunile ce au avut drept scop menținerea calității educației pe timp de pandemie. Cele mai multe păreri pozitive se atestă în cazul acțiunilor întreprinse de cadrele didactice și de instituțiile de învățământ (cca 80%) și, deja tradițional, mai puține (cca 55%) în cazul autorităților centrale.
• Cu regret, în opinia părinților, instituțiile de învățământ nu i-au informat în deplină măsură cum să-și ajute propriii copii în condițiile învățământului la distanță (50%), nu s-au prea interesat ce greutăți întâmpină în acest proces (55%), nu li s-a cerut părerea cum ar trebui organizat învățământul în condiții de criză sanitară (61%), nu prea au fost îndrumați cum să asigure protecția datelor cu caracter personal și siguranța copiilor în Internet (65%). Totodată părinții recunosc că nici ei nu prea au fost activi în aceste domenii, circa 52% dintre ei declarând că niciodată nu au încercat să influențeze în vreun fel deciziile luate de conducerea școlilor.
• Majoritatea părinților sunt de părerea că anularea evaluărilor nu prea contribuie la menținerea calității educației (62%). Însă ponderea respondenților care consideră că această decizie a fost justificată și/sau corectă este semnificativă, în special în cazul părinților elevilor din licee (48%) și al părinților cu un nivel socioeconomic scăzut (49%). 13. În pofida eventualelor pericole la care sunt expuși copiii și înșiși părinții în perioada de pandemie, majoritatea respondenților (80%) se pronunță pentru forma tradițională de învățământ, cu prezența elevilor în sălile de clasă.